Ne-am pregătit intens pentru summit. A venit summit-ul la bordul lui Air Force One, a survolat România şi a plecat.
Noi cu ce am rămas ? Cu 50 de tone de gunoi, cu gustul amar că, deşi Bush e cel mai puternic om din lume, totuşi a intrat în hotel prin spate, cu invidia că nu vom arăta niciodată la fel de bine ca soţia preşedintelui Azerbaidjanului şi cu farfuriile SPP-iştilor, aruncate pe ici colo de ciudă că nu au putut să testeze bunele maniere ale străinilor la masă. Pe lista neagră a neîmplinirilor am trecut şi prostia omenească de care am dat dovadă când jinduiam după un atentat prin metrourile bucureştene. Am rămas cu înjurătura spusă cu năduf şi printre dinţi când un câine rătăcit a încercat să traverseze culoarul unic. Ne-am ales cu o răceală zdravănă şi cu ochii cât binoclul din momentele în care, ca elevii care nu au bani să ia bilet la meci şi se caţără pe gardul de protecţie, am deschis larg fereastra să ne «clătim» vederea cu chipuri americane.
În ciuda faptului că ştiam proverbul cu o floare nu se face primăvară, am ajuns să plantăm şi flori şi copaci, deşi porcul nu se îngraşă de Crăciun. Am măturat toată mizeria şi am ascuns-o ca nişte buni gospodari ce suntem sub «covorul Bucureştiului».
Ce ne bucură după summit? Că vom avea şansa să ne plimbăm în fapt de seară printre mormanele de gunoi din Bucureşti cu maşinile luxoase în care au fost plimbaţi politicienii summit-ului. Că vom putea să căutăm prin ghenele de gunoi să vedem ce au «produs» puterile lumii, că le vom putea licita lucrurile aruncate. Întrebare de final: Pe când următorul summit în România?
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu