Fata mea e top model

Când frumuseţea n-are de-a face cu ştiinţa

Nu înţeleg de ce persoanele din jurul nostru reacţionează ciudat şi ironic când le spun că fata mea e top model. E frumoasă, are şcoli multe şi înalte, e secretară etc. Dacă ar trebui să enumăr calităţile ei nu cred că mi-ar ajunge pagina asta de blog. Clişeul conform căruia dacă eşti frumoasă, eşti proastă tocmai a fost contrazis. Acasă, că în public nu-mi permit, o alint pe fetiţa mea cu numele Cleo. Nu e vorba de peştele meşterului care l-a făcut pe Pinochio, e vorba de vestita Cleopatra a Egiptului. Avea un păr negru ca abanosul şi lung, era finuţă, ştia să-i păcălească pe bărbaţi etc. Astea sunt câteva dintre asemănările izbitoare dintre fetiţa mea şi Cleopatra. Stau acum şi mă gîndesc dacă nu cumva strămoşii mei, marinarii de pe vremea Egiptului, au vizitat tărâmurile Nilului şi au hotărât să populeze Africa cu europeni. Oare Cleo a mea e verişoara cu Cleo a Egiptului sau e reîncarnarea acesteia?

Cea mai tare asemănare e că ambele şi-au făcut-o cu mâna lor. Una a băgat mâna în coşul cu vipera, iar alta a deschis gura de mai multe ori şi i-au ieşit nişte perle extraordinare. Ultima e bună: cică omul când vorbeşte nu rosteşte, editează cuvinte.

Ceea ce nu v-am spus e că fata mea e fiică de preşedinte.